Elemente din analiza lui Freud și a lui Jung, teoriile lui Reich, în măsura în care se referă la trup, Paul C. Boyesen le-a integrat începând cu anul 1970 într-o teorie completă cu derivarea unei tehnici terapeutice.
Ca metodă specifică în psihoterapie, analiza psiho-organică (POA) a fost dezvoltată de la începutul anilor 1970 ca o sinteză a psihanalizei și a trupului.
Inițiatorul Paul C. Boyesen a fondat această abordare a psihoterapiei asupra lucrării lui S. Freud, C.G. Jung și W. Reich în măsura în care Reich a înțeles semnificația corpului pentru psihoterapie. Din practica sa de a face parte din psihoterapia reichiană și cea neoreică, la începutul anilor 1970, Paul C. Boyesen a început să integreze experiențele și conceptele de psihanaliză în opera sa, de ex. transferul, contra-transfer, simbolic, imaginar, impulsuri reale, primare și secundare. POA formulează o etică specifică de intervenție, teorii specifice și metode de intervenție.
Adăugarea de noi aspecte specifice și lărgirea înțelegerii conceptelor de bază comune ale POA psihoterapie integrează inconștientul, proiecția și transferul într-un proces centralizat de terapie bazat pe client, ținând cont de senzațiile și experiența simțită de corp. Astăzi, datorită acestei evoluții, colegii și-au adăugat concluziile teoretice derivate din practica clinică în domeniul POA. În consecință, principiile de bază ale POA își găsesc aplicabilitatea în multe țări și în diverse domenii, cum ar fi psihoterapia, precum și consilierea, coaching-ul, managementul schimbării, instruirea în management, terapia prin pereche, prevenirea și reabilitarea.
Sursa: http://www.europsyche.org/
